La la la la...

Ma bantuie melodia asta de ceva timp...

See the mirror in your eyes

See the truth behind the lies

Your lies are haunting me

See the reason in your eyes

Giving answer to the why

Your eyes are haunting me[...]

Vinegar & Salt ...

Septembrie si-a facut debutul cu zile insorite si frumoase, a fost cald si se anunta a fi asa pana in octombrie...nu pot fi decat very happy din acest punct de vedere.
Am fost plecata cateva zile acasa, unde normal obisnuita in Bucuresti cu caldura asta nu m-am gandit sa imi iau ceva mai gros de imbracat la mine, doar un hanorac care si pe ala l-am luat de gura mamei.
Ajunsa in gara mi-am luat biletul cu directia P.N... ma indrept spre peronul 9. Imi caut frumusel loc'sorul si preved potopul... stiti genul ala de oameni, cu lantul de tinichea peste tricoul mulat cu imprimeuri, mai precis gen dragon , cu ochelarii de soare pusi pe frunte ca deh nene, acolo se pun daca vrei sa fi smecher, cu pantofii albi cu bot ascutit si normal nelipsita bratara de 1 kg.

Pfiuuu, mai nou sa mergi cu Intercity nu mai e un lux sa zic asa, bine spunea cineva ca e plin de tarani nene...sa mergi cu mobilul prin tren cu muzica data la maxim si normal manele e deja prea mult pentru mine...si asta nu e tot, langa mine se aseaza un mosnegut cu bagaje cat casa, in fata mea o doamna care manca din punga de sub scaun( probabil a crezut ca e mai cool sa isi plaseze mancare acolo), abia aveam unde sa imi asez picioarele.

Deja simteam ca mai am un pic si explodez, sa nu mai zic de mirosuri...am zis sa astept pana pleaca trenul din statie si apoi cum gasesc alt loc ma mut. Dar de unde atata fericire pe capul meu, era full tot trenul.

Aerul conditionat nu mai facea fata, m-am topit de cald pe scaunul ala, cred ca am facut gaura in el , dupa ce mi-am luat sa citesc reviste si alte minuni, cu castile in urechi si cu muzica data la maxim sa acopar cumva manelele ce se auzeau din spate(specimene care au coborat la ploiesti), il vad pe nea mitica de langa mine cum isi scoate pachetelul cu pastrama, ardei si branza.
Pana aici mi-a fost, deja incepeam sa tr mesaje de ajutor, ma asteptam sa scoata si ceapa din plasa...ma ridic, caut cu disperare alt loc, stau in picioare, ma plimb, nici o scapare.

Au fost cele mai infernale 5 ore din viata mea...la intors a fost lejer, doar ca am inghetat de frig cu tot cu hanoracul tras pana in gat, strigi la controlor sa faca ceva cu aerul ala conditionat, chiar nu imi doream sa ajung congelata si mai ales ca era si 4 dimineazta.

Ajunsa in Buc, am zis sa iau metroul doar aveam 2 statii pana acasa si nu mai era nevoie de taxi...uitasem cum e la ora 8 dimineatza...infernul de pe pamant. Toata lumea se grabea sa ajunga la munca, am asteptat la coada 6 min pe putin sa urc scarile la victorie. Macel...sange...

Well, fiind spuse toate, va las cu o melodie dragutza

Asa...

de 1 septembrie...