Clair de lune

De multe ori mi-am propus sa imi construiesc o caseta virtuala cu multe compartimente, incapatoare si spatioasa in care sa adun toate momentele, minutele si secundele pe care le-am trait pana acuma si care nu au fost poate cele mai placute dar pe care le-am trait cu atata intensitate...culmea e ca nu vreau sa le uit, chiar daca au fost clipe cand am plans, m-am tavalit pe jos de durere si am strans din dinti, sunt momente ale vietii mele de care nu vreau sa ma desprind sau sa le sterg pur si simplu. Au fost traite, am trecut peste ele si am mers inainte.



Mai dureros este atunci cand te reintalnesti cu ele si iti dai seama ca acuma piesa este jucata in alt cadru, unul nou, cu alte personaje dar tu ramai inca personajul principal si incerci sa schimbi scenariul, sa il faci mai colorat, mai palpitant, sa il dai uitarii pe cel vechi...incerci pana cazi din nou in aceeasi capcana. Nu mai suporti nimic, pana si parfumul tau preferat care iti va aduce aminte de acel cineva... si urmele vor ramane chiar daca ploaia le-a sters cu timpul.

House of Cards

Se intampla precum in poezia lui Marin Sorescu "Sah"


"Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră."
[...]

Vise a la toby

De doua zile, mai exact de ieri dimineatza visez numai ciudatenii...de exemplu ieri le-am visat pe Andrutza si Lucica, dar ce vis maica...se facea ca eram intr-un club de fitze( noi care nu prea merem prin astfel de loc'soare) 3 fete cucuiete si singure. La un moment dat Lucica imi da un un milion sa ii iau de la bar vodka si inca ceva( nu mai retin ce)...ma duc frumos la nenea barbanu sa ii cer comanda...nu avea vodka dar in schimb mi-a oferit ceva mult mai bun...dau sa platesc si imi da un rest de 25 de lei din tot milionul ala...pfiuu ce scump e zic eu, ma duc frumusel la Luciana si ii dau minunatia de beuturica ... cand vede ca nu e ce vrea si cat a mai si costat se supara si pleaca...Andrutza incepe sa planga, eu dupa Lucica sa ii dau restul si sa o impac..dupa care suna mobilul si ma trezesc.

Bun, azi iar am visat tot pe Andrutza, pe Gabi si mai nou pe Diana...aici vis nene...cica mergeam cu masina, Andrutza care inca nu isi luase carnetul de condus era la volan si conducea al naibii de bine...i-am si spus in vis" woow Andrutza da esti soferitza de soferitza, ce sti sa te bagi printre buburuzele astea mici". Gabi era in fata langa ea, eu in spate ma pregateam sa ies din masina sa ma duc la Diana acasa sa o iau cu noi. Trebuia sa ajungem la agentia de publicitate unde lucra Andrutza si Gabi...ajung la Diana , intru direct pe usa fara sa bat... era cu mama ei care o pieptana si ii prindea parul. Tin minte ca am ramas socata cat de bine semana Diana cu mama ei si sa nu mai spun de culoarea ochilor...erau de un verde crud( sa precizez ca nu am fost in viata mea la Diana acasa si nici nu o cunosc pe mama sau familia ei). Deja eram fascinata de mama ei, avea un zambet asa cald de nu mai vroiam sa plec cu Diana din casa...vine Gabi, nervoasa ca intarziem...intram in masina, ne-am apucat sa barfim si sa mancam prajituri cu nuca de la mama Dianei...si de aici nu mai stiu ce s-a mai intamplat:)

Maine oare pe cine o sa mai visez?:)

Hai ca se poate

In ultima perioada nu ma mai regasesc, vorbesc numai tampenii, parca nu mai vreau sa gandesc, ce imi iese pe gura aia zic. Sunt un pic down, din mai multe motive si ca sa fie si mai minunat duminica cred ca am cedat complet, a fost picatura care a facut acel pahar mare si adanc ( cred ca l-am confectionat eu, am vrut sa fie atat de adanc incat sa nu se poate umple niciodata) sa curga usor si eu sa imi pastrez calmul cat se poate mai bine. Culmea e ca am si reusit, stiu ca sunt o persoana tare si cred ca in viata asta am fost lovita de cateva ori incat sa fiu si mai rezistenta. Dar niciodata nu e suficient, incerc sa ma adun cat pot si sper sa nu mai fac greseala sa tin in mine pana o sa devin lava unui vulcan care a erupt.

Hai ca se poate...

Coldplay- A Messeage
Asculta mai multe audio Muzica »

It's time

Pentru unii se anunta un bal mascat, dar nu orice bal la care te duci sa petreci, sa te simti bine, sa interactionezi cu necunoscutii si apoi sa pleci happy home pentru ca ai avut o noapte superba in costumatia ta de arlechino.

Din cand in cad se mai intampla sa iti uiti masca si sa nu mai poti sa o dai jos...sau poate ca nici nu mai vrei. Te complaci asa cum esti, cu un zambet larg pe buze dai buna ziua in stanga si in dreapta, aparent totul este bine in viata ta dar pe interior te macini de mai ai putin si te rupi in doua.

Incertitudinea te omoara, te intrebi "why me" si asta te face sa devi meschin cu cei din jur. Pe cei apropiati tie, putini la numar cei drept, gasesti mereu modalitati sa ii ti cat mai aproape de tine, iar daca se intampla sa-i indepartezi tot ei revin la tine si te ajuta sa te ridici de pe acel covor plin cu frunze uscate in care te afunzi in fiecare zi.

Invidia si-a pus ampreta pe tine fara sa realizezi sau sa iti dai seama... sa nu mai vorbim de faptul ca reactionezi bizar atunci cand ceilalti isi fac noi prieteni, noi cunostinte si primul impuls e sa ii dai cumva la o parte...iti este frica sa nu ramai fara ei, sa ramai singur in cusca ta care este martorul cel mai de pret la tot ce faci, ce gandesti cu adevarat si cine esti de fapt.

Masca de argila e deja veche, o folosesti mereu in locurile publice, la servici, la petreceri si chiar cu prietenii tai atunci cand nu vrei sa iti vada iar starile depresive si slabiciunile...poate ca este timpul sa o schimbi, sa te redescoperi si sa o iei de la inceput asa cum iti este dat.

In fond, despre ce vorbim? doar de o masca...