Atunci cand incerci sa parcurgi un drum drept, sa eviti toate gropile pana ajungi la destinatie, ingandurat cu ecuatii matematice si poate un pic din filozofie, presarat cu povesti with happy end si te intrebi pana unde va mai duce linia asta alba, exista un final sau un joc al vietii pe care trebuie sa il ignori sau sa il joci pana din cutia pandorei va iesi zana cea buna si iti va sopti viitorul? sau poate ai de carat in spate un bagaj atat de mare si de hidos ca te apuca iar plansul, te intrebi pe unde sa o apuci, unde sa te duci, cum sa faci sa fie bine,sa strangi din dinti si sa o iei de la capat precum melcul.
Astept sa ninga...Nothing change yet but I keep walking dear, keep walking.
Imi place la nebunie cand incep sa descopar mici imperfectiuni (pentru moment asa vreau sa le numesc) a unor oameni pe care crezi ca ii cunosti destul de bine, incat sa sari la gatul altuia pentru ei, sa te zbati cand au nevoie de tine in situatii critice si sa le oferi un strop din caldura ta sufleteasca sau chiar sa le dai din putinul tau, ala mic si neajutorat dar care conteaza ca asa sti tu sa fi mai sufletist si poate mai fraier din cand in cand...si culmea nu vrei nimic in schimb, doar sa fi tu impacat cu zambetul pe care il aduci altuia si te poti considera un om fericit.
Dezamagirea e mult mai profunda cand se ivesc fel si fel de situatii pe care momentan tu ca om te afli in postura sa nu ai cum sa le rezolvi, motivele s-ar invarti in jurul unui singur cuvintel care nu stiu cum se face dar mai toti ne lovim de el. Cum e sa fi arogant, frustat de viata ta banala( pentru tine), dorita de altii pentru ei si cercul vicios in care pasesti? Dar nu vreau sa intru in emisfera asta inca, patetica si dramatica...incerc inca, sunt din pacate doar la etapa de a incerca sa nu imi mai pese de rea vointa unora si cu siguranta o sa am mai mult de castigat.
In ultima perioada nu ma mai regasesc, vorbesc numai tampenii, parca nu mai vreau sa gandesc, ce imi iese pe gura aia zic. Sunt un pic down, din mai multe motive si ca sa fie si mai minunat duminica cred ca am cedat complet, a fost picatura care a facut acel pahar mare si adanc ( cred ca l-am confectionat eu, am vrut sa fie atat de adanc incat sa nu se poate umple niciodata) sa curga usor si eu sa imi pastrez calmul cat se poate mai bine. Culmea e ca am si reusit, stiu ca sunt o persoana tare si cred ca in viata asta am fost lovita de cateva ori incat sa fiu si mai rezistenta. Dar niciodata nu e suficient, incerc sa ma adun cat pot si sper sa nu mai fac greseala sa tin in mine pana o sa devin lava unui vulcan care a erupt.
Septembrie si-a facut debutul cu zile insorite si frumoase, a fost cald si se anunta a fi asa pana in octombrie...nu pot fi decat very happy din acest punct de vedere. Am fost plecata cateva zile acasa, unde normal obisnuita in Bucuresti cu caldura asta nu m-am gandit sa imi iau ceva mai gros de imbracat la mine, doar un hanorac care si pe ala l-am luat de gura mamei. Ajunsa in gara mi-am luat biletul cu directia P.N... ma indrept spre peronul 9. Imi caut frumusel loc'sorul si preved potopul... stiti genul ala de oameni, cu lantul de tinichea peste tricoul mulat cu imprimeuri, mai precis gen dragon , cu ochelarii de soare pusi pe frunte ca deh nene, acolo se pun daca vrei sa fi smecher, cu pantofii albi cu bot ascutit si normal nelipsita bratara de 1 kg.
Pfiuuu, mai nou sa mergi cu Intercity nu mai e un lux sa zic asa, bine spunea cineva ca e plin de tarani nene...sa mergi cu mobilul prin tren cu muzica data la maxim si normal manele e deja prea mult pentru mine...si asta nu e tot, langa mine se aseaza un mosnegut cu bagaje cat casa, in fata mea o doamna care manca din punga de sub scaun( probabil a crezut ca e mai cool sa isi plaseze mancare acolo), abia aveam unde sa imi asez picioarele.
Deja simteam ca mai am un pic si explodez, sa nu mai zic de mirosuri...am zis sa astept pana pleaca trenul din statie si apoi cum gasesc alt loc ma mut. Dar de unde atata fericire pe capul meu, era full tot trenul.
Aerul conditionat nu mai facea fata, m-am topit de cald pe scaunul ala, cred ca am facut gaura in el , dupa ce mi-am luat sa citesc reviste si alte minuni, cu castile in urechi si cu muzica data la maxim sa acopar cumva manelele ce se auzeau din spate(specimene care au coborat la ploiesti), il vad pe nea mitica de langa mine cum isi scoate pachetelul cu pastrama, ardei si branza. Pana aici mi-a fost, deja incepeam sa tr mesaje de ajutor, ma asteptam sa scoata si ceapa din plasa...ma ridic, caut cu disperare alt loc, stau in picioare, ma plimb, nici o scapare.
Au fost cele mai infernale 5 ore din viata mea...la intors a fost lejer, doar ca am inghetat de frig cu tot cu hanoracul tras pana in gat, strigi la controlor sa faca ceva cu aerul ala conditionat, chiar nu imi doream sa ajung congelata si mai ales ca era si 4 dimineazta.
Ajunsa in Buc, am zis sa iau metroul doar aveam 2 statii pana acasa si nu mai era nevoie de taxi...uitasem cum e la ora 8 dimineatza...infernul de pe pamant. Toata lumea se grabea sa ajunga la munca, am asteptat la coada 6 min pe putin sa urc scarile la victorie. Macel...sange...
Well, fiind spuse toate, va las cu o melodie dragutza
marți, iunie 24, 2008
Caldura asta ma tampeste de cap, imi vine sa ma mut in boxa si sa dorm... sa nu mai spun de faptul ca trebuie sa ma apuc sa invat pentru licentza... si una peste alta, mai sunt si invitata la 2 nunti pentru luna august.
Nu stiu ce a patit toata lumea, abia au 24 de ani si se infing sa isi lege streangul de gat pe la biserica...la una sunt si don'soara de onoare, ma mai vad si cu rochitza roz bombom, cu flocirele pe la piep si cu fanfara dupa mine.
Just lovely, sunt atat de incantata de imi vine sa musc de masa, nu alta... ma gandeam daca mai au aia pe la spitalul 9 paturi libere, sa imi rezerv un pat dar si pentru colegele mele de facultate, s-au hotarat sa vina si ele, cu sigurantza va fi un show de zile mari.
Poate ma aude si pe mine cineva acolo pe sus, sa vina o ploitza ceva, chiar si o furtuna e buna...promit ca voi fi prima care va iesi afara si voi sta precum un puppy...
Ultima perioada a fost una destul de agitata, in care am avut parte de stress,nervi si ca sa termin meniul complet am zacut timp de o saptamana in casa. Sa incep cu faptul ca m-am mutat...zona frumoasa, chiar in buricul Bucurestiului, nimic de comentat desi cand paseam in casa abia aveam pe unde sa trec. Cutii peste cutii, valize peste valize, intr-un cuvant haos total. Abia ma reusit sa imi asez hainele in sifonier, nu de alta dar sesiunea batea la usa...incepea stresul, examene la ordinea zilei si ca bonus trebuia sa imi termin si cele doua capitole pentru licenta. Cred ca din cauza licentei eram mereu nervoasa, nu reuseam sa fac rost de unele informatii ca sa citez pe cineva: "stict confidentiale". Ajunsesem la stadiul in care sa nu imi mai pese de examene si puneam pe primul plan licenta...Eram atat de stresata incat nu mai aveam timp de nimic si nimeni, se adunau toate si incepusem sa cred ca nu o sa le mai fac fata...hmm, oare cine m-a pacalit pe mine si mi-a spus ca anul IV va fi mult mai lejer?.. de unde atata fericire pe capul meu.
Toate ca toate, am reusit intr-un final sa imi termin capitolele pentru licenta, sa ajung si in fata comisiei gripata, cu febra de imi venea sa le bag pe gat toata lucrarea, sa imi musc limba si sa ma abtin de la orice comentariu...S-a terminat si sesiunea, sunt foarte multumita de rezultate si mai mult ca sigur doua saptamani nu o sa mai dau pe la facultate.
Urmatorul meu program pentru saptamana aceasta se anunta a fi just like that: somn la puterea a doua, filme, chill..
