Imi place la nebunie cand incep sa descopar mici imperfectiuni (pentru moment asa vreau sa le numesc) a unor oameni pe care crezi ca ii cunosti destul de bine, incat sa sari la gatul altuia pentru ei, sa te zbati cand au nevoie de tine in situatii critice si sa le oferi un strop din caldura ta sufleteasca sau chiar sa le dai din putinul tau, ala mic si neajutorat dar care conteaza ca asa sti tu sa fi mai sufletist si poate mai fraier din cand in cand...si culmea nu vrei nimic in schimb, doar sa fi tu impacat cu zambetul pe care il aduci altuia si te poti considera un om fericit.
Dezamagirea e mult mai profunda cand se ivesc fel si fel de situatii pe care momentan tu ca om te afli in postura sa nu ai cum sa le rezolvi, motivele s-ar invarti in jurul unui singur cuvintel care nu stiu cum se face dar mai toti ne lovim de el. Cum e sa fi arogant, frustat de viata ta banala( pentru tine), dorita de altii pentru ei si cercul vicios in care pasesti? Dar nu vreau sa intru in emisfera asta inca, patetica si dramatica...incerc inca, sunt din pacate doar la etapa de a incerca sa nu imi mai pese de rea vointa unora si cu siguranta o sa am mai mult de castigat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu