Oare de ce ma uit noaptea inainte sa adorm la emisiuni gastronomice si mai am un pic de lesin prin fata tv-ului si daca mai stau sa ma gandesc un pic asa, as mai devora frigiderul, dupa care urmeaza ziua in care blestem orice firmitura de paine si orice bucatica de mancare pe care am digerat-o si daaa, azi bagam un mar, apa, ceva usor o salata sau o omleta dietetica si gata, ca deh noi femeile trebuie sa suferim, la naiba:). hai pa ca m am suparat...
...eu asa uneori, chiar imi place de mine. Da, am momente cand sunt destul de sarcastica si savurez din plin momentul. Dar parca trecerea asta brusca de la caldura aia infernala la frigul asta, mereu ploua si seara e un frig de brrrrr, nu e tocmai ok. Am dureri de cap aproape zilnic si mai vreau si eu toamna asta un pic de soare.
Inteleg, trebuia si ea ca o lady ce este, sa isi faca o intrare de neuitat cu tunete si fulgere, sa ne traga un pic de maneca si sa ne aduca aminte ca mai trebuie sa ne schimbam garderoba...sa ne scoatem de la naftalina hainele care mereu ne imbraca cu cate 2 kg in plus si am senzatia ca mai car un sac pe mine de haine...bine, exagerez, asta o fi iarna dar parca anul trecut a fost mai blanda si ne-a mai lasat sa mai schimbam un tricou pana pe la mijlocul lunii, sa mai mergem un weekend la mare, sa mai cascam un pic din vacanta asta insorita.
Inca sunt optimista, sa mai citim un pic , daca tot am timp.
Debut de septembrie cu zambetul pe buze, mai increzatoare si pusa pe fapte mari...e asa de frumos afara si sper sa fie la fel toata luna lui septembrie, sa ma plimb prin parc pasind pe covorul auriu de frunze uscate si sa imi spun a mai trecut un an. Iubesc toamna, iubesc luna septembrie...
Anul trecut aveam alte asteptari, care acum s-au indeplinit, trebuia doar sa mai am putina rabdare si cred ca pana la urma fiecare isi are locul undeva.
Dupa ziua nebuna de azi, vreau sa spun si cate ceva despre minunatul concert al Madonnei...Dupa ce am inhalat praful ala de spuneai ca esti in vestul salbatic si am ajuns acasa ca dupa razboi si am mai stat si la o coada infernala sa imi cumpar un pahar de apa si timp de o ora nu se misca un om, am scos si am bagat cu dedicatie speciala pentru MINUNATII organizatori.
Iar faza cand au inceput sa o huiduiasca si sa o trimita in ferentari a fost de toata jena si ce sa mai zic, astia suntem.
Si inca ceva: bip bip bip bip cu praf in nori....
Vorba Andradei, cred ca daca stateam pe o bancuta pe acolo tot aia era...
Si pentru cei care nu au fost sa respire usor, nu au pierdut nimic dar nimic.
duminică, august 09, 2009
Cafea?nuuu...o tigara?nuuu... dar timpul il pot da inapoi?
Probabil sunt un "specimen" mai ciudat dat fiind faptul ca ma prosteam cu ceva ani in urma cu cate o cafea, mai pufaiam pe furis o tigara de curiozitate si dupa firul anormal al vietii ar fi trebuit acuma sa nu imi lipseasca cafeluta si tigara.
Dar sa ne intoarcem la cafea, stiu istoria ei in cele mai mici detalii, in timpul facultatii am tinut eu neaparat sa fac acel proiect grandios despre istoria cafelei si imi aminteam de diminetiile in care imi puneam ceasca cu cafea langa a bunicii, a mea cu mai mult lapte si zahar evident iar a ei tare si fara pic de lapte in ea...si ce imi mai placea sa fac parte si eu din randul oamenilor mari, sa mut cadrul actiunii in alta casa cu alta aroma a cafelei si la alt etaj, in alt oras, in alta tara, in alt continet si sa imi imaginez ce fac si alte persoane fix in acea secunda, in acel minut. Cred ca imaginatia mea era prea bogata pentru varsta aia si ma rodea curiozitatea cum ar fi totusi sa plec, sa dau stop cadru si sa ma intorc dupa o degustare de cafea fierbinte....si asa a inceput povestea mea cu aroma cafelei, care mi-a disparut brusc in perioada facultatii, intr-o dimineatza mi s-a facut rau si m-a luat tremuratul si de atunci am uitat cum mai este gustul care odinioara imi trezea simturile in modul cel mai placut.
Cu amica tigara nu a fost vorba nici macar de o dragoste de o vara, m-a lasat sa o degust si sa ma joc cu ea un pic pe furis, sa vad daca o vreau de tot sau nu si cum atractia nu a fost pe atat de mare si puternica am parasit-o subit dupa a patra degustare parca.
Fac si eu o exceptie din arborele genealogic al fam Fraulein Hilbert cum ma poreclise lucica prin Praga.
Imi era dor sa postez piesa asta:) sweet old memories-buy me with a coffee
