S-a terminat si mini vacanta in tarile calde, anul acesta am aterizat fix pe taram turcesc, mai exact in Analya.
Ce pot sa spun, ca nu ma asteptam sa fie asa frumos, sa decurga totul atat de bine(avion, transport, cazare), am avut cei drept si parte de peripetii gen: muscat picior de ceva atat de mic incat si-a lasat amprenta cateva zile, mers cu vaporul in marea agitata si facut cunostinta cu raul de mare si jurat ca nu mai pun piciorul pe nici un vas cat traiesc.
Mancat all day, o premiera pentru moa sa manac la 8 dimineatza...si cat s-a chinuit saraca mama de mica sa ma convinga cu avionasul, trenuletul sa mananc, uite ca m-au convins turcii.
Am avut parte de adrenalina prin munti noaptea, safari cu jeepurile de nu mi-a venit sa cred cum iau fiecare curba la milimetru si probabil a fost cea mai tare experienta ever.
De multe ori mi-am propus sa imi construiesc o caseta virtuala cu multe compartimente, incapatoare si spatioasa in care sa adun toate momentele, minutele si secundele pe care le-am trait pana acuma si care nu au fost poate cele mai placute dar pe care le-am trait cu atata intensitate...culmea e ca nu vreau sa le uit, chiar daca au fost clipe cand am plans, m-am tavalit pe jos de durere si am strans din dinti, sunt momente ale vietii mele de care nu vreau sa ma desprind sau sa le sterg pur si simplu. Au fost traite, am trecut peste ele si am mers inainte.
Mai dureros este atunci cand te reintalnesti cu ele si iti dai seama ca acuma piesa este jucata in alt cadru, unul nou, cu alte personaje dar tu ramai inca personajul principal si incerci sa schimbi scenariul, sa il faci mai colorat, mai palpitant, sa il dai uitarii pe cel vechi...incerci pana cazi din nou in aceeasi capcana. Nu mai suporti nimic, pana si parfumul tau preferat care iti va aduce aminte de acel cineva... si urmele vor ramane chiar daca ploaia le-a sters cu timpul.
Imi place cand pe straduta mea mai rasare din cand in cand soarele, cred ca era si timpul sa mai scoata capul un pic afara si sa imi sopteasca o veste buna. Inca nu ma agit prea tare, dar macar e un semn si unul al naibii de bun, de care vreau sa ma prind cat mai strans si sa nu ii mai dau drumul. Nu am mari asteptari de la el pentru ca nu vreau sa mai visez, astept sa vad ce se intampla si imi doresc sa nu fiu iar dezamagita...presimt insa, ca de data asta va fi bine, mult mai bine pentru ca se doreste din ambele parti si simt asta.
Azi chiar am fost toata ziua cu zambetul pe buze, probabil si happy ca am scapat de raceala si dopat cu pastile, cred ca sunt unicat de racesc vara si am febra cand e cod galben afara dar trec precum o ploicica de vara, gand ce ma duce departe spre lanul de floarea soarelui pe care l-am visat de dimineatza si ma intrebam oare ce semnifica... suna ciudat dar de obicei ce visez in ziua respectica stiu la ce sa ma astept si nu exagerez ,dar de fiecare data am avut dreptate.
Si uite asa, a mai trecut o zi de luni , care culmea a debutat spectaculos de bine.
Cum stateam eu zilele astea in pat rapusa de raceala si febra, mi-am adus aminte de copilaria mea cu peripetii. Dupa fata ar fi trebuit sa fiu o domnisoara gingasa, cu palarioare roz in cap si coronitze, care sa stea in curtea blocului pe o paturica alaturi de alte domnisoare si impreuna sa ne doftoricim papusile cu farduri si sa incercam un nou meniu de pamant moale amestecat cu apa si nisip, in diferite forme si sa spunem poezioare.
Dar nu, un drac ca mine isi freca mainile de fiecare data si se ducea in gura lupului, nu se lasa mai prejos si ajungea sa se bata cu baietii de la bloc mult mai mari ca varsta decat moa iar dupa ce nu mai puteam sa dau din pumni si din picioare, ajungeam caftita la mama sus iar a doua zi o luam de la inceput. Se puneau si pariuri pe mine, eram o mica batausa de mica si chiar ma gandesc oare de ce imi placea asa mult sa ma bat cu baietii?hmmm.
Cand era vorba de pozne cu gasca de la bloc eram prima, asa s-a intamplat si cu prima masina trabant a Milenei, vecina mea de la etaj. Eram foarte curioasa sa vad cum e sa mergi cu o buburuza mica si alba si cum curiozitatea mea s-a transformat intr-o mica obsesie am luat cheile si ne-am urcat in ea. Partea proasta a fost cand am pornit-o ca nu mergea saraca, asa ca am trecut la dacia bunicului meu, la care am reusit sa dau frana de mana jos si nu intelegeam de ce se duce la vale iar vecinii tineau de ea in spate si strigau sa ma duc sus sa ii chem pe ai mei.
M-am dus sus, am intrat pe usa, am salutat si pe bunicul care venise in vizita, m-am asezat frumos la birou fara sa scot o vorba, totul era bine si frumos pana vine vecina de jos si suna la usa: " baietii aia chiar nu mai pot tine de masina, nu are de gand sa vina nimeni"?
Am scapat si de data aia, cu o mica morala doar. Urmatoarea peripetie cu masina trabant a fost a fostei mele diriginta. Intamplarea a facut ca statea langa scara blocului meu, ma stia de mica dar nu banuia ca eu de fapt eram cea care ii fura strugurii de la fereastra noaptea, capsunii si zmeura din gradina pe care o avea si nici prin visele mele nu credeam ca ea va fi cea care imi va deveni diriginta. De multe ori nu ne lasa nici sa ne jucam in spatele blocului, mereu ne ameninta cu politia si cum vom petrece noi noaptea pe la sectie....pana am ajuns sa fiu partasa la o alta nazdravanie, a trabantului ei mare , pe care il lustruia zilnic precum un bibelou si care a devenit masina noastra de plimbat prin curte, pana ne-a dat de gol cineva si aia a fost, dupa noi potopul:))).
Cum sa creada cineva ca as putea eu cu fata aia mica si nevinovata sa fac atatea peripetii, Biancutza ea?noooooo
Se intampla precum in poezia lui Marin Sorescu "Sah"
"Eu mut o zi albă, El mută o zi neagră. Eu înaintez cu un vis, El mi-l ia la război. El îmi atacă plămânii, Eu mă gândesc un an la spital, Fac o combinaţie strălucită Şi-i câştig o zi neagră." [...]
O floare: Florile de primavara: Un anotimp: Vara O luna: Noiembrie O culoare: albastru Un animal: catelus cu parul cret O piesa vestimentara: my new dress Un fruct: pepene clar O piesa de mobilier: fotoliu O melodie: asta si asta si asta Un obiect: caseta de bijuteri Un instrument muzical: vioara O pers apropiata: cu care vb zilnic la telefon:p Un copac: visinul pe care l-am chinuit ani intregi la bunica Un vers: the quiet scares me cause' it screams the truth Un oras: Praga clar O persoana publica: Nu am asa ceva Un fel de mancare: lasagna
O carte: "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu Un super-erou: inca il astept:) Un fenomen: de care? O masina: greu de spus O parte a corpului: sa spunem picioarele Un personaj de film: benjamin Un film: The notebook
Un loc: o plaja pustie O cladire: Unde locuiesc O leguma: vinetele my favorite Un telefon: pe care il am O bautura: White Russian si Pina Colada Ceva dulce: mmmm, tot ce este dulce Un obiect de exterior: leaganul O materie: geografia, engleza si limba si literatura romana Un serial: Sex and the City O piesa de teatru: Dragostea dureaza 3 ani Un nume: Josephine Un gest: o imbratisare Un parfum: Promesse Cacharel O ora: 22:00 Un an: 2008
