Za little angel

Cum stateam eu zilele astea in pat rapusa de raceala si febra, mi-am adus aminte de copilaria mea cu peripetii. Dupa fata ar fi trebuit sa fiu o domnisoara gingasa, cu palarioare roz in cap si coronitze, care sa stea in curtea blocului pe o paturica alaturi de alte domnisoare si impreuna sa ne doftoricim papusile cu farduri si sa incercam un nou meniu de pamant moale amestecat cu apa si nisip, in diferite forme si sa spunem poezioare.

Dar nu, un drac ca mine isi freca mainile de fiecare data si se ducea in gura lupului, nu se lasa mai prejos si ajungea sa se bata cu baietii de la bloc mult mai mari ca varsta decat moa iar dupa ce nu mai puteam sa dau din pumni si din picioare, ajungeam caftita la mama sus iar a doua zi o luam de la inceput. Se puneau si pariuri pe mine, eram o mica batausa de mica si chiar ma gandesc oare de ce imi placea asa mult sa ma bat cu baietii?hmmm.

Cand era vorba de pozne cu gasca de la bloc eram prima, asa s-a intamplat si cu prima masina trabant a Milenei, vecina mea de la etaj. Eram foarte curioasa sa vad cum e sa mergi cu o buburuza mica si alba si cum curiozitatea mea s-a transformat intr-o mica obsesie am luat cheile si ne-am urcat in ea. Partea proasta a fost cand am pornit-o ca nu mergea saraca, asa ca am trecut la dacia bunicului meu, la care am reusit sa dau frana de mana jos si nu intelegeam de ce se duce la vale iar vecinii tineau de ea in spate si strigau sa ma duc sus sa ii chem pe ai mei.

M-am dus sus, am intrat pe usa, am salutat si pe bunicul care venise in vizita, m-am asezat frumos la birou fara sa scot o vorba, totul era bine si frumos pana vine vecina de jos si suna la usa: " baietii aia chiar nu mai pot tine de masina, nu are de gand sa vina nimeni"?

Am scapat si de data aia, cu o mica morala doar. Urmatoarea peripetie cu masina trabant a fost a fostei mele diriginta. Intamplarea a facut ca statea langa scara blocului meu, ma stia de mica dar nu banuia ca eu de fapt eram cea care ii fura strugurii de la fereastra noaptea, capsunii si zmeura din gradina pe care o avea si nici prin visele mele nu credeam ca ea va fi cea care imi va deveni diriginta. De multe ori nu ne lasa nici sa ne jucam in spatele blocului, mereu ne ameninta cu politia si cum vom petrece noi noaptea pe la sectie....pana am ajuns sa fiu partasa la o alta nazdravanie, a trabantului ei mare , pe care il lustruia zilnic precum un bibelou si care a devenit masina noastra de plimbat prin curte, pana ne-a dat de gol cineva si aia a fost, dupa noi potopul:))).

Cum sa creada cineva ca as putea eu cu fata aia mica si nevinovata sa fac atatea peripetii, Biancutza ea?noooooo

"[scumpii ani de liceu, cu emotii la romana"]...