Atunci cand incerci sa parcurgi un drum drept, sa eviti toate gropile pana ajungi la destinatie, ingandurat cu ecuatii matematice si poate un pic din filozofie, presarat cu povesti with happy end si te intrebi pana unde va mai duce linia asta alba, exista un final sau un joc al vietii pe care trebuie sa il ignori sau sa il joci pana din cutia pandorei va iesi zana cea buna si iti va sopti viitorul? sau poate ai de carat in spate un bagaj atat de mare si de hidos ca te apuca iar plansul, te intrebi pe unde sa o apuci, unde sa te duci, cum sa faci sa fie bine,sa strangi din dinti si sa o iei de la capat precum melcul.
Astept sa ninga...Nothing change yet but I keep walking dear, keep walking.
Oare de ce ma uit noaptea inainte sa adorm la emisiuni gastronomice si mai am un pic de lesin prin fata tv-ului si daca mai stau sa ma gandesc un pic asa, as mai devora frigiderul, dupa care urmeaza ziua in care blestem orice firmitura de paine si orice bucatica de mancare pe care am digerat-o si daaa, azi bagam un mar, apa, ceva usor o salata sau o omleta dietetica si gata, ca deh noi femeile trebuie sa suferim, la naiba:). hai pa ca m am suparat...
...eu asa uneori, chiar imi place de mine. Da, am momente cand sunt destul de sarcastica si savurez din plin momentul. Dar parca trecerea asta brusca de la caldura aia infernala la frigul asta, mereu ploua si seara e un frig de brrrrr, nu e tocmai ok. Am dureri de cap aproape zilnic si mai vreau si eu toamna asta un pic de soare.
Inteleg, trebuia si ea ca o lady ce este, sa isi faca o intrare de neuitat cu tunete si fulgere, sa ne traga un pic de maneca si sa ne aduca aminte ca mai trebuie sa ne schimbam garderoba...sa ne scoatem de la naftalina hainele care mereu ne imbraca cu cate 2 kg in plus si am senzatia ca mai car un sac pe mine de haine...bine, exagerez, asta o fi iarna dar parca anul trecut a fost mai blanda si ne-a mai lasat sa mai schimbam un tricou pana pe la mijlocul lunii, sa mai mergem un weekend la mare, sa mai cascam un pic din vacanta asta insorita.
Inca sunt optimista, sa mai citim un pic , daca tot am timp.
Debut de septembrie cu zambetul pe buze, mai increzatoare si pusa pe fapte mari...e asa de frumos afara si sper sa fie la fel toata luna lui septembrie, sa ma plimb prin parc pasind pe covorul auriu de frunze uscate si sa imi spun a mai trecut un an. Iubesc toamna, iubesc luna septembrie...
Anul trecut aveam alte asteptari, care acum s-au indeplinit, trebuia doar sa mai am putina rabdare si cred ca pana la urma fiecare isi are locul undeva.
Dupa ziua nebuna de azi, vreau sa spun si cate ceva despre minunatul concert al Madonnei...Dupa ce am inhalat praful ala de spuneai ca esti in vestul salbatic si am ajuns acasa ca dupa razboi si am mai stat si la o coada infernala sa imi cumpar un pahar de apa si timp de o ora nu se misca un om, am scos si am bagat cu dedicatie speciala pentru MINUNATII organizatori.
Iar faza cand au inceput sa o huiduiasca si sa o trimita in ferentari a fost de toata jena si ce sa mai zic, astia suntem.
Si inca ceva: bip bip bip bip cu praf in nori....
Vorba Andradei, cred ca daca stateam pe o bancuta pe acolo tot aia era...
Si pentru cei care nu au fost sa respire usor, nu au pierdut nimic dar nimic.
duminică, august 09, 2009
Cafea?nuuu...o tigara?nuuu... dar timpul il pot da inapoi?
Probabil sunt un "specimen" mai ciudat dat fiind faptul ca ma prosteam cu ceva ani in urma cu cate o cafea, mai pufaiam pe furis o tigara de curiozitate si dupa firul anormal al vietii ar fi trebuit acuma sa nu imi lipseasca cafeluta si tigara.
Dar sa ne intoarcem la cafea, stiu istoria ei in cele mai mici detalii, in timpul facultatii am tinut eu neaparat sa fac acel proiect grandios despre istoria cafelei si imi aminteam de diminetiile in care imi puneam ceasca cu cafea langa a bunicii, a mea cu mai mult lapte si zahar evident iar a ei tare si fara pic de lapte in ea...si ce imi mai placea sa fac parte si eu din randul oamenilor mari, sa mut cadrul actiunii in alta casa cu alta aroma a cafelei si la alt etaj, in alt oras, in alta tara, in alt continet si sa imi imaginez ce fac si alte persoane fix in acea secunda, in acel minut. Cred ca imaginatia mea era prea bogata pentru varsta aia si ma rodea curiozitatea cum ar fi totusi sa plec, sa dau stop cadru si sa ma intorc dupa o degustare de cafea fierbinte....si asa a inceput povestea mea cu aroma cafelei, care mi-a disparut brusc in perioada facultatii, intr-o dimineatza mi s-a facut rau si m-a luat tremuratul si de atunci am uitat cum mai este gustul care odinioara imi trezea simturile in modul cel mai placut.
Cu amica tigara nu a fost vorba nici macar de o dragoste de o vara, m-a lasat sa o degust si sa ma joc cu ea un pic pe furis, sa vad daca o vreau de tot sau nu si cum atractia nu a fost pe atat de mare si puternica am parasit-o subit dupa a patra degustare parca.
Fac si eu o exceptie din arborele genealogic al fam Fraulein Hilbert cum ma poreclise lucica prin Praga.
Imi era dor sa postez piesa asta:) sweet old memories-buy me with a coffee
S-a terminat si mini vacanta in tarile calde, anul acesta am aterizat fix pe taram turcesc, mai exact in Analya.
Ce pot sa spun, ca nu ma asteptam sa fie asa frumos, sa decurga totul atat de bine(avion, transport, cazare), am avut cei drept si parte de peripetii gen: muscat picior de ceva atat de mic incat si-a lasat amprenta cateva zile, mers cu vaporul in marea agitata si facut cunostinta cu raul de mare si jurat ca nu mai pun piciorul pe nici un vas cat traiesc.
Mancat all day, o premiera pentru moa sa manac la 8 dimineatza...si cat s-a chinuit saraca mama de mica sa ma convinga cu avionasul, trenuletul sa mananc, uite ca m-au convins turcii.
Am avut parte de adrenalina prin munti noaptea, safari cu jeepurile de nu mi-a venit sa cred cum iau fiecare curba la milimetru si probabil a fost cea mai tare experienta ever.
De multe ori mi-am propus sa imi construiesc o caseta virtuala cu multe compartimente, incapatoare si spatioasa in care sa adun toate momentele, minutele si secundele pe care le-am trait pana acuma si care nu au fost poate cele mai placute dar pe care le-am trait cu atata intensitate...culmea e ca nu vreau sa le uit, chiar daca au fost clipe cand am plans, m-am tavalit pe jos de durere si am strans din dinti, sunt momente ale vietii mele de care nu vreau sa ma desprind sau sa le sterg pur si simplu. Au fost traite, am trecut peste ele si am mers inainte.
Mai dureros este atunci cand te reintalnesti cu ele si iti dai seama ca acuma piesa este jucata in alt cadru, unul nou, cu alte personaje dar tu ramai inca personajul principal si incerci sa schimbi scenariul, sa il faci mai colorat, mai palpitant, sa il dai uitarii pe cel vechi...incerci pana cazi din nou in aceeasi capcana. Nu mai suporti nimic, pana si parfumul tau preferat care iti va aduce aminte de acel cineva... si urmele vor ramane chiar daca ploaia le-a sters cu timpul.
Imi place cand pe straduta mea mai rasare din cand in cand soarele, cred ca era si timpul sa mai scoata capul un pic afara si sa imi sopteasca o veste buna. Inca nu ma agit prea tare, dar macar e un semn si unul al naibii de bun, de care vreau sa ma prind cat mai strans si sa nu ii mai dau drumul. Nu am mari asteptari de la el pentru ca nu vreau sa mai visez, astept sa vad ce se intampla si imi doresc sa nu fiu iar dezamagita...presimt insa, ca de data asta va fi bine, mult mai bine pentru ca se doreste din ambele parti si simt asta.
Azi chiar am fost toata ziua cu zambetul pe buze, probabil si happy ca am scapat de raceala si dopat cu pastile, cred ca sunt unicat de racesc vara si am febra cand e cod galben afara dar trec precum o ploicica de vara, gand ce ma duce departe spre lanul de floarea soarelui pe care l-am visat de dimineatza si ma intrebam oare ce semnifica... suna ciudat dar de obicei ce visez in ziua respectica stiu la ce sa ma astept si nu exagerez ,dar de fiecare data am avut dreptate.
Si uite asa, a mai trecut o zi de luni , care culmea a debutat spectaculos de bine.
Cum stateam eu zilele astea in pat rapusa de raceala si febra, mi-am adus aminte de copilaria mea cu peripetii. Dupa fata ar fi trebuit sa fiu o domnisoara gingasa, cu palarioare roz in cap si coronitze, care sa stea in curtea blocului pe o paturica alaturi de alte domnisoare si impreuna sa ne doftoricim papusile cu farduri si sa incercam un nou meniu de pamant moale amestecat cu apa si nisip, in diferite forme si sa spunem poezioare.
Dar nu, un drac ca mine isi freca mainile de fiecare data si se ducea in gura lupului, nu se lasa mai prejos si ajungea sa se bata cu baietii de la bloc mult mai mari ca varsta decat moa iar dupa ce nu mai puteam sa dau din pumni si din picioare, ajungeam caftita la mama sus iar a doua zi o luam de la inceput. Se puneau si pariuri pe mine, eram o mica batausa de mica si chiar ma gandesc oare de ce imi placea asa mult sa ma bat cu baietii?hmmm.
Cand era vorba de pozne cu gasca de la bloc eram prima, asa s-a intamplat si cu prima masina trabant a Milenei, vecina mea de la etaj. Eram foarte curioasa sa vad cum e sa mergi cu o buburuza mica si alba si cum curiozitatea mea s-a transformat intr-o mica obsesie am luat cheile si ne-am urcat in ea. Partea proasta a fost cand am pornit-o ca nu mergea saraca, asa ca am trecut la dacia bunicului meu, la care am reusit sa dau frana de mana jos si nu intelegeam de ce se duce la vale iar vecinii tineau de ea in spate si strigau sa ma duc sus sa ii chem pe ai mei.
M-am dus sus, am intrat pe usa, am salutat si pe bunicul care venise in vizita, m-am asezat frumos la birou fara sa scot o vorba, totul era bine si frumos pana vine vecina de jos si suna la usa: " baietii aia chiar nu mai pot tine de masina, nu are de gand sa vina nimeni"?
Am scapat si de data aia, cu o mica morala doar. Urmatoarea peripetie cu masina trabant a fost a fostei mele diriginta. Intamplarea a facut ca statea langa scara blocului meu, ma stia de mica dar nu banuia ca eu de fapt eram cea care ii fura strugurii de la fereastra noaptea, capsunii si zmeura din gradina pe care o avea si nici prin visele mele nu credeam ca ea va fi cea care imi va deveni diriginta. De multe ori nu ne lasa nici sa ne jucam in spatele blocului, mereu ne ameninta cu politia si cum vom petrece noi noaptea pe la sectie....pana am ajuns sa fiu partasa la o alta nazdravanie, a trabantului ei mare , pe care il lustruia zilnic precum un bibelou si care a devenit masina noastra de plimbat prin curte, pana ne-a dat de gol cineva si aia a fost, dupa noi potopul:))).
Cum sa creada cineva ca as putea eu cu fata aia mica si nevinovata sa fac atatea peripetii, Biancutza ea?noooooo
Se intampla precum in poezia lui Marin Sorescu "Sah"
"Eu mut o zi albă, El mută o zi neagră. Eu înaintez cu un vis, El mi-l ia la război. El îmi atacă plămânii, Eu mă gândesc un an la spital, Fac o combinaţie strălucită Şi-i câştig o zi neagră." [...]
O floare: Florile de primavara: Un anotimp: Vara O luna: Noiembrie O culoare: albastru Un animal: catelus cu parul cret O piesa vestimentara: my new dress Un fruct: pepene clar O piesa de mobilier: fotoliu O melodie: asta si asta si asta Un obiect: caseta de bijuteri Un instrument muzical: vioara O pers apropiata: cu care vb zilnic la telefon:p Un copac: visinul pe care l-am chinuit ani intregi la bunica Un vers: the quiet scares me cause' it screams the truth Un oras: Praga clar O persoana publica: Nu am asa ceva Un fel de mancare: lasagna
O carte: "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu Un super-erou: inca il astept:) Un fenomen: de care? O masina: greu de spus O parte a corpului: sa spunem picioarele Un personaj de film: benjamin Un film: The notebook
Un loc: o plaja pustie O cladire: Unde locuiesc O leguma: vinetele my favorite Un telefon: pe care il am O bautura: White Russian si Pina Colada Ceva dulce: mmmm, tot ce este dulce Un obiect de exterior: leaganul O materie: geografia, engleza si limba si literatura romana Un serial: Sex and the City O piesa de teatru: Dragostea dureaza 3 ani Un nume: Josephine Un gest: o imbratisare Un parfum: Promesse Cacharel O ora: 22:00 Un an: 2008
Hai ca nu toate sunt atat de uscate...pe 1iunie am fost anuntata ca am castigat un telefon. Urmatoarea intrebare a fost: "cum sa castig daca nu am participat la nici un concurs, tombola etc"? Dar se pare ca am participat la o tombola organizata de ei, unde mi-am facut card si am fost fericita castigatoare a premiului 3, mai exact un telefon mobil Nokia. Ieri am fost si mi-am luat mandria de mobil.
Am inceput sa vad partea buna a lucrurilor gri si urate din viata mea si sa incep sa le iau fix cum vin ele...una dupa alta, mai roz, mai in picatele, mai gri si care se tavalesc de ras dupa ce imi lanseaza cate o provocare.
Le percep fix pe dos, ma dau de trei ori peste cap, dupa care ma fac mica mica sa nu ma mai vada nimeni si meditez...dar nu stiu cat de mult ma ajuta si acest val de ganduri...sunt precum magnetul ala, vreau si nu vreau.
Imi place la nebunie cand incep sa descopar mici imperfectiuni (pentru moment asa vreau sa le numesc) a unor oameni pe care crezi ca ii cunosti destul de bine, incat sa sari la gatul altuia pentru ei, sa te zbati cand au nevoie de tine in situatii critice si sa le oferi un strop din caldura ta sufleteasca sau chiar sa le dai din putinul tau, ala mic si neajutorat dar care conteaza ca asa sti tu sa fi mai sufletist si poate mai fraier din cand in cand...si culmea nu vrei nimic in schimb, doar sa fi tu impacat cu zambetul pe care il aduci altuia si te poti considera un om fericit.
Dezamagirea e mult mai profunda cand se ivesc fel si fel de situatii pe care momentan tu ca om te afli in postura sa nu ai cum sa le rezolvi, motivele s-ar invarti in jurul unui singur cuvintel care nu stiu cum se face dar mai toti ne lovim de el. Cum e sa fi arogant, frustat de viata ta banala( pentru tine), dorita de altii pentru ei si cercul vicios in care pasesti? Dar nu vreau sa intru in emisfera asta inca, patetica si dramatica...incerc inca, sunt din pacate doar la etapa de a incerca sa nu imi mai pese de rea vointa unora si cu siguranta o sa am mai mult de castigat.
Bunul meu prieten Bogdan care are o pasiune pentru gatit de ani de zile, mi-a trimis aceste poze cu ce gatise ...sa mai precizez faptul ca am visat tava aia cu peste toata noaptea si inca nu am reteta de la el, dar nu scapa:)
De doua zile, mai exact de ieri dimineatza visez numai ciudatenii...de exemplu ieri le-am visat pe Andrutza si Lucica, dar ce vis maica...se facea ca eram intr-un club de fitze( noi care nu prea merem prin astfel de loc'soare) 3 fete cucuiete si singure. La un moment dat Lucica imi da un un milion sa ii iau de la bar vodka si inca ceva( nu mai retin ce)...ma duc frumos la nenea barbanu sa ii cer comanda...nu avea vodka dar in schimb mi-a oferit ceva mult mai bun...dau sa platesc si imi da un rest de 25 de lei din tot milionul ala...pfiuu ce scump e zic eu, ma duc frumusel la Luciana si ii dau minunatia de beuturica ... cand vede ca nu e ce vrea si cat a mai si costat se supara si pleaca...Andrutza incepe sa planga, eu dupa Lucica sa ii dau restul si sa o impac..dupa care suna mobilul si ma trezesc.
Bun, azi iar am visat tot pe Andrutza, pe Gabi si mai nou pe Diana...aici vis nene...cica mergeam cu masina, Andrutza care inca nu isi luase carnetul de condus era la volan si conducea al naibii de bine...i-am si spus in vis" woow Andrutza da esti soferitza de soferitza, ce sti sa te bagi printre buburuzele astea mici". Gabi era in fata langa ea, eu in spate ma pregateam sa ies din masina sa ma duc la Diana acasa sa o iau cu noi. Trebuia sa ajungem la agentia de publicitate unde lucra Andrutza si Gabi...ajung la Diana , intru direct pe usa fara sa bat... era cu mama ei care o pieptana si ii prindea parul. Tin minte ca am ramas socata cat de bine semana Diana cu mama ei si sa nu mai spun de culoarea ochilor...erau de un verde crud( sa precizez ca nu am fost in viata mea la Diana acasa si nici nu o cunosc pe mama sau familia ei). Deja eram fascinata de mama ei, avea un zambet asa cald de nu mai vroiam sa plec cu Diana din casa...vine Gabi, nervoasa ca intarziem...intram in masina, ne-am apucat sa barfim si sa mancam prajituri cu nuca de la mama Dianei...si de aici nu mai stiu ce s-a mai intamplat:)
Ca sa vezi coincidenta sau nu... Numarul 7 mereu mi-a purtat noroc si azi dimineatza de plictiseala am dat peste chestia asta Astroshastra ( normal ca nu cred in testele astea)... dar se pare ca datele mele de nastere sunt compatibile acestui numar...hmm
Si filmul Lucky Number Slevin...ehe, ce vremuri
The number 7 represent the planet Neptune. People born under the number 7, normaly on the 7th, 16th, or 25th of any month, are very independent, original and have strongly marked individuality. They are always optimistic strangly they face more problams than others. They are always ready for tests. They never lose patience and hence succeed finally. They have an infallible determination and they keep on laughing when problems surround them. They often make extremely good writers, painters or poets, but in everything they do, they sooner or later show a peaculiar philosophical outlook on life that reflect in their work. Their health is almost good but sometimes some stomach related problams tease them. Friends are least helpful to them though they are always ready to help them out.Favourable fields of work for them are banking, yoga, garderning, writing, teaching, etc. They believe in handwork but are moody. These people usually have remarkable dreams and a great learning to occultorism, they have the gift of intaition, and peaculiar mamagnatrism of their own that has great influence over others. Their colours are all shades of green, pale, white and yellow. They should avoid heavy dark colours. NatureThe nature of number seven people is totally different from others but the effect of the personality of this person takes place. They are not interested in doing the same thing repeatedly. Leading family life is difficult for them. These people always want a change. Without novelty life is meaningless for them. The number seven people like to have their separate identity and stamp. They feel it if it is not achieved. They have the confidence that they can do a lot. For this they study and research. By creating tools or writing and luxury they have an inclination of establish their identity. If they get a lot of money in this, these people spend a lot of money in new experiments research, and charity. These people are confident about their ability. That is why they have the hope to earn a lot of money a become rich.
Ca tot fug sa mai invat la Audit ca dracu de tamaie, ca deh mi-a trebuit sa fac master...bun sa vedem ce avem aici de la Criss : 6 situatii in care zambesc...
1. Deja topai de fericire ca vine luna martie, primavara, soare, floricele, culori , pasarele ciripind la geam
2. Zambesc cand primesc flori, iubesc florile mai ales cele de primavara
3. Cand sunt inconjurata de persoanele cele mai dragi
4. Atunci cand butterflies are living in my stomach:)
5. Zambesc atunci cand fac o fapta buna, cand fac cadouri asa fara nici o ocazie speciala, sa merg la zoo, sa ma simt iar un copil mic in lumea asta mare si agitata
6. Cand pictez( nu ca as avea un mare talent dar ma relaxeaza f mult), atunci cand gatesc prajituri, cand citesc o carte buna, cand ascult muzica, cand ma plimb in parc si gata ma oprecs aici.
Pai da, nu ai cum sa renunti in vara aceasta la un concert Placebo , dupa care urmeaza Bestfest cu ziua zero( o alta cheltuiala in plus) dar merita vin TheKillers si Nu am cum sa ratez asa ceva,no way!!! Urmeaza apoi Bestfest3DayPass iar mai nou Madonna . In schimb am renuntat la DEPECHE MODE si va rog eu din suflet, sa nu mai vina nimeni pana in toamna, o sa ajung sa mananc biletele cu gem:)
Pozele sunt facute in timp ce mergeam cu masina, dupa Craciun cand m-au dus ai mei la toate rudele posibile...ehhh
luni, ianuarie 05, 2009
Am inceput saptamana in forta...ma mut, again. Cred ca este a patra oara, acum ma mut din alt motiv. Garsoniera va suferi mici schimbari, incepand cu baia... am umblat azi de mi-a venit rau, pe gerul asta de mi-au inghetat toata maruntaiele.
Nu am fost niciodata in valea cascadelor, azi am pasit si eu pe acolo. Horror!!!! Trebuia sa ma uit pentru o combinatie de gresie si faianta, am rezistat maxim 15 minute dupa care am plecat spre ghencea unde stiam eu de un mall cu lucruri mai deosebite. Ajunsa acolo cu turturi la nas, lihnita de foame am mers direct la tinta. Deja eram fascinata de ce gasisem, nu stiam pe care sa o aleg...unele erau si exagerat de scumpe dar aratau intr-un mare fel, deja ma visam in baia aia.
Trebuie sa ma apuc sa impachetez, maine o noua zi de cautari cabina de dus, parchet, usa si cred ca lista mai continua...Ufff, complicata e treaba asta cu renovarea.
Cum este sa pastrezi pentru tine un sentiment atat de frumos dar pe care nu il poti impartasi cu nimeni... de ce? Pentru ca lumea judeca, iti atribuie deja o eticheta fara insa a cunoaste miezul problemei, lucru pe care cand eram mai mica si prostuta il faceam si eu.
Multi te judeca dupa prima impresie, eu de multe ori am patit-o si am trait pe pielea mea fel si fel de intamplari mai putin sau mai mult bizare. Mi s-a spus de nenumarate ori ca la prima impresie sunt aroganta, rece...dar dupa ce au avut ocazia sa ma cunoasca mai bine au gasit la mine opusul celor gandite de ei.
La fel si cu lucrurile bine ascunse si doar stiute de tine, zambesti all day long, esti happy dar nu poti spune de ce. Ca mai faci un pact cu diavolul si de multe ori nu te arzi tu dar se ard altii, constientizand ca ii ranesti intr-un mod indirect dar ce mai conteaza, doar o viata avem si poate merita traita mai mult la cote maxime. Cred ca gandesc prea mult cand fac un pas si mi-am dat seama ca e timpul sa mai si plutesc si sa merg precum boul, doar asa se prezice... 2009 anul boului.
Well, sa vedem ce o sa iasa si de data aceasta. Legile sunt facute sa mai fie si incalcate sometimes, nu?
In ultimul timp nu am mai avut timp sa mai scriu dar nu e timpul pierdut I say... A mai trecut un an, nu stiu cat de minunat a fost pentru mine dar nici rau nu a fost. Am tinut mortis sa petrec seara de revelion in Expirat, nu stiu de ce, pur si simplu mi s-a pus pata rau...stiam ca o sa ne distram dar parca nu prevedeam ca o sa fie chiar atat de frumos...nu am stat jos mai deloc desi eram trezita de la ora 8 dimineatza, foarte obosita si am rezistat cu brio pana dim la 6.
A fost tare frumos, cu o parte din gasca cu care am fost anul trecut in praga, pe cealalta jumatate am reusit fix la 12 si 3 minute sa ii prindem( Luci-k and Junior care erau in Austria la sky) si sa le "tipam" un La multi ani in cor:). Normal ca si anul acesta am avut parte de o mica telenovela dar nu a depasit-o pe cea de anul trecut. Aia o sa ramana in istoria grupului Praha.
Nu am avut apararatul la noi sa facem poze asa ca am decis sa pun aceasta poza facuta cu mobilul meu, cu micutzii mei Tavy and Andrutza:)
In rest toate bune si frumoase, se prevede un 2009 linistitor.
